Sesiune, iar sesiune

Sesiune, iar sesiune

Sesiunea la Poli sau poate si in rest, e una din cele mai interesante parti ale anului universitar. De ce? :) ) Te confrunti cu altfel de probleme decat in timpul anului. Atunci mergi la scoala, iti faci laboratoarele, nimic nu e suficient de relevant, mai dai cate un partial pe care stii ca daca nu iti convine nota poti sa il dai si in sesiune, si timpul trece…

In sesiune, trebuie sa areti nu neaparat cat ai invatat in timpul anului, cred ca nimeni nu stie aproape nimic atunci cand se apuca de citit materia pentru prima oara, in sesiune, ci trebuie sa areti ca te poti organiza rapid, te poti concetra, te poti relaxa si in acelasi timp sa iti si iei examenele. La unele examene, chiar merita sa inveti pentru ca iti definesc in mare parte cariera si domeniul, dar majoritatea trebuie sa le stii doar pentru examen…

Cred ca toti studentii apelam la tot felul de ponturi pentru sesiune, sa te imbraci in galben ca sa-ti mareasca puterea de concentrare, sa faci si un pic de sport, ca sa-ti mareasca aportul de oxigen din creier, sa bei mai multa cafea decat normal, ca sa rezisti mai mult, sa te dai cu parfum si sa fii frumos atunci cand inveti :) ca sa ai mai multa incredere in tine, sa manaci mai multa ciocolata, ca sa fii mai fericit. Orice urmat de un “ca sa”, e bine venit :) ).

Spor la invatat!

Cum poti fi atat de rau incat sa nu-ti pese? Cum poti fi ata de crud incat sa-mi dai sperante si apoi sa dispari odata cu ele? Cum pot fi atat de rea incat sa te condamn sa-mi asisti tristetea si vesnica-mi dezamagire? Cum pot fi atat de cruda incat sa vreau doar sa iau un pic din buna ta dispozitie si sa fug cu ea?

Pe masura ce trece timpul imi pierd tot mai mult speranta si disperarea creste odata cu scurgerea lui. Stiu ca mereu fac greseli, greseala dupa greseala, nu stiu de ce, sunt prea impulsiva si nerabdatoare. Ma invinovatesc pentru toate astea, iar tu esti doar un simplu martor la tot ce se intampla cu mine. Poate e doar stilul meu de a exagera lucrurile, de a le creste importanta peste masura cand nu este defapt cazul. Dar cred ca te-am speriat si ca nu iti poti explica in niciun fel schimbarile mele bruste de atitudine. Tu n-ai facut nimic gresit, doar ca purtarea ta atat de relaxata si de naturala ma descurajeaza. Nu-mi place faptul ca te admir, imi place mai mult sentimentul acela de mila pe care l-as putea simti pentru tine, insa nu gasesc niciun motiv plauzibil ca sa te deplang. As vrea sa te ajut, dar simt ca nu ai nevoie, sa fac si eu ceva pentru tine, daca tot as iti cer atat de mult, dar simt ca nu am ce.

Vrei sa schimbam rolurile macar pentru o zi, sa vedem cum merge? Sa ma admiri tu, iar eu sa te deplang pe tine, sunt convinsa ca m-as si simti minunat. Dar tu?

Cum ai putea sa intelegi tu ceva, cand nici macar eu nu inteleg nimic?

Ziua artificiala

Ziua artificiala

Dupa 2 zile, scriu si eu despre 1 decembrie.

Am sunat-o pe mama sa-i spun la multi ani si mi-a zis ca merg si ei la ziua artificiala in Alba. La care eu: “Hhhhaaa??? Ce zi artificiala? Nici ziua nationala nu ti se pare ca-si mai merita numele si o numesti artificiala?”  :)) Explicatia m-a mirat si pe mine si m-a amuzat in acelasi timp. Intr-un an, demult, cand stateam inca la Turda, ne-au dus pe mine si pe sora mea la matusa mea care locuia in Alba Iulia. Profund impresionate de parada, dupa ce ne jucasem ani de zile cu tancurile tatalui nostru (machete), eu si Raluca urma vedeam pentru prima data artificii. Inca mai stiu pe de rost “Treceti batalioane romane Carpatii!” de cand eram mica…  Nu stiam noi pe atunci ce inseamna ziua nationala a Romaniei, ce sarbatorim si de ce, dar nu intelegeam nici ce inseamna artificiile. Dar am fost atat de impresionate de luminitele care se miscau pe cer, incat am numit-o “ziua artificiala”. Imi amintesc si acum ziua aceea, stateam sub cerul liber in parcul din fata catedralei si aveam senzatia ca toate luminitele cad peste noi.

Acum fiecare are propriile lui artificii la fiecare nunta, botez sau pana si la majorat. E prea mult ca sa te mai poti bucura cu adevarat de ele.

Anul asta a fost ceata, n-am mai fost impresionata nici de artificii, nu am mai fost nici la parada, n-am avut chef nici de concert, dar prima data cand le-am vazut a fost magic. Acum am fost impresionata de vinul fiert si atat a mai ramas din ziua nationala. Am ascultat toata ziua cantece patriotice incercand sa intru in spiritul sarbatorii, dar a trecut fara sa reusesc sa ma apropriu de sentimente de dragoste fata de tara mea… Am incercat, am vrut sa fie asa :D , dar inimii nu ii poti comanda :) .

Recommender system

Recommender system

Mi-am ales tema de licenta: recommender system. Pentru ce recomandari? Nu stiu, inca pentru orice. Am tot citit articole de cercetare fara sa implementez nimic inca. Oricum, privesc deja altfel fiecare site care are implementat asa ceva si fiecare click pe care il dau ma face sa ma gandesc la schimbarile care se produc in sistem si la faptul ca viitoarele mele cautari vor fi influentate de ce am cautat azi. Ciudat… cineva sau mai bine spus ceva, un sistem, iti controleaza informatiile pe care le primesti, decide ce e mai bun pentru tine.

Cand te logezi cu contul de facebook pe un site, acesta iti preia toate informatiile publice si trage concluzii… Daca te logezi oricum, dai niste date despre tine si sistemul retine ce ai facut. Isi calculeaza el ce iti place tie, ce te intereseaza de fapt si ta-na: ai recomandarile. La cautari si la reclame e exact aceeasi poveste. Conteaza cat ai stat activ pe pagina, cate click-uri ai dat, daca ai dat vreun rating, tot tot ce faci. :)  Asta e doar despre tine, dar de fapt, intri intr-un prototip ->tu esti genul X de utilizator.

Se calculeaza similirati cu ceilalti utilizitatori si vezi vedea si ce le-a placut lor.

Sistemele bazate pe data mining (cautari, recomandari si reclame) nu trebuie privite totusi ca si niste sisteme facute de hackeri pentru supravegherea activitatii tale. Cu cat au mai multe date despre tine, cu atat se descurca mai bine sa te ajute.

Natural versiunea 2

Natural versiunea 2

Corectare…

Chiar luni am simtit nevoia sa-mi indrept parul. Nu, nu voiam sa atrag atentia prin parul meu drept, de fapt l-am indreptat atat de putin incat abia se observa. Am simtit nevoia sa compensez faptul ca eram foarte obosita si “machiajul” negru de sub ochi (supranumit si cearcane) nu se spala nicicum.

Uneori judec prea aspru unele lucruri, sunt prea critica si nu iau in calcul toate aspectele. Poate ca aceia care au nevoie de tatuaje, au lucruri mai importante de compensat. E mai usor cand esti in locul lor sa intelegi.

Natural

Natural

Fetele Toti vor sa fac mereu schimbari, mereu sa socheze si sa schimbe ceva la ele ei. Unele aleg sa isi puna unghii false, altele sa se tunda altfel, sa incerce toate nuantele posibile, sa poarte tocuri de 10 cm, cat despre baieti – isi fac tatuaje, isi pun pierce-uri, etc.

Eu nu cred ca frumusetea este o stare, nu cred ca inseamna doar ingrijire, ci cred ca este un dar pe care fie il avem, fie nu. E ca si cum am fi destepti sau nu… Poti sa faci sa para altfel, dar tot nu e.

  • Unghiile false par duble, oricat de bine sunt puse si de frumos pictate, tot nu arata ca si cele naturale. Nu iti pica nicio unghie si nici nu ti se incovoiaza atunci cand cresc. Nu trebuie sa le triplezi umpli.
  • Nuanta naturala a parului ii vine cel mai bine oricarei fete. In plus, ai o nuanta uniforma, nu ti se vad niciodata radacini, nu trebuie sa iti vopsesti si sprancenele, nu ti se arde parul de la oxidant.
  • Tatuaje… Un desen pe piele care inseamna ceva acum, dar mai incolo va fi doar o amintire a ceea ce ai simtit candva. Nu poti sa renunti la el si daca intr-adevar iti place ceva, atunci cu siguranta nu vei uita, iar daca totusi poti sa uiti, nu ti-a placut cu adevarat.
  • Pierce-uri – pe astea chiar nu le inteleg deloc. Nu vad niciun avantaj si nu gasesc nicio scuza pentru ele.
  • Tocuri – mda, vrei sa pari mai inalta. Le inteleg motivele celor de 1.50 si nu prea… dar pe cele de 1.75 nu le inteleg deloc. De ce ti-ai obosi picioarele? De ce ai vrea sa nu poti sa fugi si sa te stai cocotata toata ziua? :)
  • Placa – Waw, par drept! Nu e mai fain sa ai volum, sa nu fie ars si sa ai o jumatate de ora in plus pe zi?

Mi se pare ca daca incerci sa faci prea multe schimbari la tine, inseamna ca esti nemultumit si ca vrei sa te simti mai special. Prin vreuna din modificarile de mai sus vrei sa iesi in evidenta? :D Nu sunt pentru fake-uri, dar admit ca aspectul conteaza cel putin la prima interactiune dupa care isi scade considerabil valoarea. But real beauty is not fake.

P.S. Asta e parerea mea, pertinenta pentru lumea in care ma invart. Sunt complet de acord ca in marketing, cinema sau alte domenii, chiar conteaza si poate un pic de machiaj te ajuta sa corectezi mici defecte :D .

Prietenul meu, Dell

Prietenul meu, Dell

Mda, nu ma pot dezlipi de el. Ma trezesc dimineata, nu ma interseaza daca e 5-6 sau 8, il pornesc.  Ma duc la munca, il pornesc. Saracutul, sta mai mult treaz decat mine. Adoarme dupa o jumatate de ora dupa ce adorm eu, iar eu sunt tot timpul online. Si eu ma intreb ce fac atata la calculator, dar nu stiu cum trece timpul. Caut orice, rad, ma uit la filme, il duc din cand in cand si pe el pe la scoala.  E mai mult decat o unealta, e un prieten, un ajutor, plus ca nu se supara pe tine aproape niciodata sau foarte rar si atunci isi revine cu un Restart :) . Poti sa il lasi singur din cand in cand, dar daca ii zici dinainte, te asteapta sa vii inapoi. Chiar daca nu ii oferi atentie o vreme (uiti de el o saptamana cat esti in vacanta), te primeste iar cu bratele deschide cand te intorci la el. Nu trebuie sa-i faci surprize, nu trebuie sa fii interesant, nu trebuie sa razi la glumele lui.  Poti sa fii egoist cu el, i se pare normal, te accepta asa cum esti tu. Ba mai mult, din cand in cand iti face si cate o surpriza placuta. Nu trebuie sa ii faci mancare si nu iti pune nicio piesa care nu-ti place. Nu te pune sa mergi la shopping cand n-ai chef si totusi te lasa sa pleci cand vrei tu. E drept ca nu are nicio parere la cumparaturi, dar inainte de cumparaturi are destule pareri… Asta da perfectiune, iti spune ce parere are si apoi iti lasa libertatea sa decizi.

Cum sa nu-l iubesti?

Somn

Somn

Vreau un somn mai concentrat, vreau sa invat sa dorm mai mult de ora 6-7, de fapt vreau doar sa nu ma mai simt obosita.  Vreau sa nu mai beau cafea. :) Nu este nicio pastiluta care sa fie ca si doua ore de somn? :D

Ce urat e sa nu dormi, te pisca ochii, te doare capul, nu te poti concentra la nimic, ti-e foame… Probabil in timp o sa simt si mai multe efecte, daca toata lumea trebuie sa doarma, atunci inseamna ca e foarte important. Se configureaza corpul in timpul somnului si cand te trezesti face deploy pe server? :) )

Acum n-am timp sa dorm, ce-i drept, dar cand o sa am, cum sa fac sa dorm mai mult? :) )

Carari

Carari

De ce majoritatea aleg mereu potecile umblate si nu o iau pe calea necunoscuta, pe unde nimeni n-a mai calcat sau cel putin pe unde nu stiu ei pe nimeni care a urmat acea directia. E greu sa fii liber, curios si sa ai curaj, nu?

Am cunoscut prea putini oameni care sa aiba curajul sa incerce, sa poate accepta esecul, dar totusi sa stie sa-si caute singuri succesul. E mai usor sa isi aleaga o persoana de referinta si sa admire ce au facut altii. Ideile vin mai usor asa, nu?

Reteta e simpla:

1) Iei un set de persoane pe care le consideri realizate.

2) Alegi de la persoanele respective un set de actiuni pe care consideri ca si tu ar trebui sa le faci ca sa poti ajunge ca si “idolii” tai. Poate nu recunosti ca sunt idoli, dar recunoaste ca ii placi.

3) Vezi tu unde ai ajuns, poate te-ai blocat in labirint, poate ai ocolit sau poate chiar ai coborat in loc sa urci.

4) Oriunde ai ajuns, realizezi ca nu ai mers pe drumul tau, ca poate nu ai ales bine actiunile. Realizezi ca nu stii cine esti, ca de fapt esti un fel de “Copy + Paste” din mai multe locuri si ca metodele nu aveau interfete comune (adica nu se potrivesc parametrii, deci nu pot fi folosite impreuna).

Te mai poti considera interesant, demn, original dupa ce ai facut toate astea?

Iti alegi locul de munca dupa cum si-au ales altii, alegi sa dai un examen pentru ca altii l-au dat, alegi sa mergi intr-o excursie pentru ca altii au mers. Daca toti am fi facut la fel, crezi ca mai aveai pe cine sa imiti? Poate daca incerci sa iti pui in aplicare o idee simpla, dar sa fie a ta, va fi mai interesant. Vei putea descoperi lucruri noi. Vei avea propriile experiente traite fara prevenire, fara asteptari, va fi mai palpitant cu toate ca este mai nesigur, dar de o alta calitate. Nu spun ca ar trebui sa incercam sa construim rogbaduri (stiu ca nu exista cuvantul :) , tocmai asta e ideea), dar ar trebui sa ii lasam mintii libertatea sa zboare!