Ceasca de cafea

Oare cate povesti nu stie ceasca micuta de cafea? Cate barfe nevinovate si cate povesti negre a auzit?Uneori o bem din nevoie pentru ca trebuie sa rezistam mai mult, alteori o bem din placere. Ce frumos suna: “Ne vedem la o cafea?” . Si de cate ori nu ne-am intalnit la o cafea cu prietenii sa ne spunem of-urile sau sa stam vreo ora pe teresa, sa vorbim numai tampenii?

Teoretic nu conteaza din ce cana bei, cafeaua are acelasi gust. Dar totusi o ceasca frumoasa, fina o sa te faca se te simti mai bine. Ceasca nu adauga un plus de gust pentru cafea, dar noi alegem luxul si frumosul in viata noastra. Viata in sine e ca o cafea. Masinile, banii, hainele sunt ceasca, iar sentimentele sunt cafeaua. Aromele de caramel, scortisoara, zaharul sunt mici iluzii ale unei alte vieti.

Deci, savurati cafeaua…

P.S. Ma gandeam ce poza sa pun… Am gasit o poza cu o cafea pe care am baut-o in vara in Pub 13. A fost buna, dar destul de mica pentru ca frumusetea ii ocupa spatiul din cescuta.

Biletul norocos

De cand sunt in Cluj am tot circulat cu troleul pentru ca n-am masina, n-as putea sa am masina la cum conduc si nu in ultimul rand pentru ca am distante mari de parcurs. Asta nu e asa de interesant totusi.

Ieri cand ma intorceam linistita de la cumparaturi m-am gandit sa iau un 43 (un autobuz pe care nu am abonament). Am tot cautat prin portmoneu stiind ca sigur am un bilet necompostat. Nu l-am gasit nicicum si m-am gandit sa-mi cumpar. Am vazut ca trebuie sa schimb 50 de ron pentru 3 lei cat costa un bilet de care dupa parerea mea ma puteam lipsi. Am hotarat sa nu-mi mai iau pentru ca oricum nu aveam numai o statie de mers. Am asteptat ceva dupa mirificul 43 si cand a venit am urcat la mijloc pentru ca un tip care a urcat in fata mi se parea suspect de a fi controlor. Ma uit si in spate… Alt tip suspect de a fi controlor. Si acum … surpriza: Chiar am prins control pentru prima data pe 43, bineinteles cand nu aveam bilet.

Fiind putina lume in autobuz si statia destul de lunga era clar ca unul din ei o sa ajunga si la mine. Am intrebat-o pe o tipa daca nu are un capat de bilet necompostat si mi l-a dat. Cred ca i-am multumit de vreo 10 ori si am tot insistat sa-i dau bani pe bilet si nu a vrut sa-i ia. Vreo ora dupa inca ii tot faceam urari de bine in gand. De fapt si acum cand ma gandesc la treaba asta inca ii mai fac urari. Am pastrat biletul salvator si mi l-am pus chiar langa calc .

Sa mai zica vreodata cineva ca nu atragi evenimentele doar gandidu-te la ele…

Jonny Depp

Jonny Depp = Cel mai sexy barbat in viata? Pe bune? Cineva isi bate joc atunci cand ofera asemenea premii?

Poate nu e cea mai reusita poza, dar oricum… Inteleg, ii apreciez cariera… Dar sa-i dati premiu de doua ori pentru cel mai sexy barbat in viata e … e… nu inteleg nici eu ce e.

Reclama :)

Mi-am amintit ca nu mi-am mai cautat nici eu foarte des prietenii ) poate cam din aceleasi cauze, adica nici macar una.

Orasul

Orasul sau orasele…? Fiecare are o poveste si fiecare oras are farmecul lui. Fiecare strada poate sa fie magica si fiecare coltisor ascunde o poveste fantastica. Ma simt ca si acasa in Cluj, in Alba, in Aiud, in Sibiu. Si m-am simtit ca si acasa chiar si in Paris si Sighisoara. Daca m-ai pune sa-mi aleg un oras in care sa locuiesc, n-as putea. Imi plac toate… Imi plac strazile mici si pline de istorie, pavate cu pietre mici de foarte mult timp, cu cladiri impresionante si cu case vechi. Imi place sa ma plimb pe strazi.

Cineva zicea ca Aiudul e un oras pentru batrani. E un oras perfect. Micut, organizat in jurul unei cetati vechi pe care dupa o vreme nu o mai observi daca locuiesti acolo. Pur si simplu o iei ca si cum asa e normal sa fie si nu ti se mai pare nimic fabulos. Dar nu… e chiar frumoasa. E chiar frumos si Aiudul si Titu si Ima… si tot ce e pe acolo. Daca ii neaga cineva frumusetea o sa aiba de a face cu mine .

Ar putea sa nege vreo persoana ca Sibiul e unul dintre cele mai frumoase orase din tara? Nu cred… Si Clujul e frumos, dar nu seamana deloc nici cu Aiudul, nici cu Alba si nici cu Sibiul. Nu seamana cu nimic. Toata lumea e grabita si toata lumea are treaba si n-are chef si timp? Ba nu… toti avem. Si cateodata chiar mult ca sa ne plimbam prin parcuri, mall-uri, cafenele, cluburi. Cum s-ar zice: “No… e fain!” )

E bine sa te simti turist mereu in oras. Sa il poti privi de afara, fara probleme, sa simti mirosul umed de toamna cand te plimbi si sa poti sa apreciezi si aglomeratia din timpul zilei si linistea din timpul noptii. E bine si frumos sa cunosti orasul si sa il apreciezi pentru oameni, pentru strazi, pentru magazine, pentru oazele de liniste pe care le prinzi din cand in cand noaptea si pentru zilele aglomerate din troleu.

Totusi… cred ca as vrea sa locuiesc in Paris.

P.S. Nou venit in oras? Ai tot dreptul sa te bucuri de oras, de rataciri si de concluzii gresite despre directia in care trebuie sa o iei si ai tot dreptul sa il cunosti dintr-un capat in celalalt si sa te simti mereu turist.

Campanii

M-am saturat de campanii, de pixuri si brichete si multe promisiuni. Cel mai tampit slogan de campanie il au UDMR-ul, e ceva in genul: “Spune pe bune”. Serios? Iti spunem in maghiara? Inca un slogan aiurea mai e si al lui Oprescu: “Hai Romania!” Unde sa venim? Pe station, nu? Si Geoana e simpatic tare: “Impreuna invingem.” Invingeti voi ceva, dar ce… Tampitii de romani, cum zicea el cand se plimba prin multime?

Dar noi cu cine votam? Pe cine sa alegem si de ce?

Dorinte tampite

Cea mai idioata dorinta pe care am formulat-o vreodata a fost ca mi-as dori sa fiu voievod. Da… Mi-as dori sa fiu voievoid, sa am o imparatie cu Jepii mici, o vila mare la munte si una mica la mare decorate frumos in spiritul peisajului. Mi-as dori sa am jacuzzi, o sauna draguta in care sa ma relaxez din cand in cand, un teren de tenis, o prapastie, un caine micut si dragut si tot voiedodatul la picioare. Oare as fi fost un voievod rau? Da, probabil. Am meditat eu la chestie cu si as mai putea adauga multe si multe alte dorinte aberante pe care nu mi le voi putea indeplini niciodata. Mi le pot imagina si pot sa le traiesc putin putin, dar astea toate doar in imaginatia mea.

Oare de ce ne dorim chestie pe care nu le putem avea sau cu care oricum nu am avea ce sa facem? Ce-as putea sa fac eu cu Jepii mici? ) Absolut nimic.

Daca mi-as dori sa vad toate filmele din lume? Mi-ar trebui cativa ani in plus la cat mi-e programat mie sa traiesc. Si nu m-ar ajuta cu nimic. Dorintele astea stupide ne fac doar sa zambim cand ne imaginam cum ar fi daca.

Colegii pana acum necunoscuti

Recent am realizat ca am multi colegi de treaba si ca nu i-am cunoscut din anumite motive pana acum (din motive obiective sau subiective sau personale, inca nedeterminate). Am realizat ca de fapt eu sunt cea care nu iese, nu ei, si ca sunt foarte diferiti de cum imi pareau mie. Ciudat ca a trebuit sa treaca asa de mult timp ca sa realizez asta. Si nu toti cred ca sunt destepti, chiar sunt in marea lor majoritate mai destepti si mai logici decat imi puteam imagina ca se poate. Nu pot sa spun ca-mi place facultatea neaparat, dar … mi-am schimbat foarte mult parerea proasta pe care o aveam despre colegi. Da, oamenii astia chiar sunt tari! Acum pot sa spun doar ca-mi place sa fiu printre ei macar din cand in cand si ca as vrea sa ii cunosc si mai bine.

Cum am avut revelatia asta? Mi-a explicat un coleg la BD, am mai invatat cu o colega, stau in camera cu o colega, am mai vorbit din cand in cand si cu alti colegi pe care pana acum nici macar nu le stiam numele.

Efect 20

           A aparut filmul Efect 30 cu Andreea Raicu. As vrea sa vad macar putin din el, dar din lipsa unui televizor declar pe propria raspundere ca mi se pare interesanta ideea. Plus ca imi place si de ea.. e frumoasa, recunosc. Neimplinita la 30 de ani desi pare ca le are pe toate.

         Si la 20 le cam avem pe toate si tot nemultumite suntem. E normal si e cat de cat sanatos sa fii asa. “Cand ti se spune papusa la 20 de ani poate fi amuzant”. Nu e totusi amuzant pentru ca inseamna ca ti se trec cu vederea alte calitati. Avem tot ce e necesar sa obtinem succesul, avem o agenda plina cu “to do-uri” pentru fiecare zi si speram ca fericirea sa ne incununeze abia cand atingem toate obiectivele propuse. Trebuie sa ne lasam timp si pentru micile bucurii cotidiene. Fa-ti timp sa te plimbi, sa te bucuri, sa alegi ce e bine si ce nu, sa dansezi! Nu-i lasa pe altii sa-ti programeze viata si fa ce vrei.

Batranete

              Duminica in autobuz o sa vedeti ca o sa intalniti multi batranei. Sunt foarte politicosi in general si foarte simpatici. Daca incerci sa ghicesti pe fata lor poveste vietii lor e foarte posibil sa nu reusesti.

             Cand ajungi sa fii batran faci doar chestii banale, mananci, faci curatenie si nimeni nu se mai asteapta sa faci lucruri importante. Nu-ti mai cumperi haine, frigidere, mobila, masini si iti folosesti putinii bani ca sa-ti cumperi mancare si sa stai in casa/apartamentul pe care l-ai cumparat demult. Nu te mai gandesti sa pleci, sa te muti, sa-ti cauti prieteni si te bucuri probabil doar de amintiri. Nimeni nu o sa-si mai aminteasca de marile tale realizari in viata si pentru cei care vin nu o sa mai conteze. O sa li se para insignifiante si o sa spuna ca asa trebuia sa fie.

              Intotdeauna mi-a fost mila de batranei. Am si eu bunici si tin foarte foarte mult la ei. Imi place foarte mult cand imi povestesc despre viata si amintirile lor. Tin minte ca in gradinita i-am facut o felicitare bunicii mele de 8 martie si ca si urare i-am scris: “Sa nu imbatranesti niciodata!”

              Cea mai mare problema a lor mi se pare ca e cand vad ca mor o multime de prieteni ai lor, poate chiar mai tineri decat ei si ca nu ii mai viziteaza nimeni. Si bunicii mei asteapta sa mergem si se bucura asa de mult… Daca ii sunam spun mereu ca ne-au asteptat sa mergem pe la ei si ca nu ii mai viziteaza nimeni.

              Intuiam probabil ca e urat si rau sa imbatranesti si ma doare sa vad resemnarea din ochii celor mai in varsta, dar si reactia celor tineri (ma referam aici la oameni pana in 50 de ani) fata de acestia. Batranii am in viziunea unora o singura caracteristica: “Sunt batrani.” si tot ce fac e sa astepte sa moara… Si atunci vor spune iar ca “oricum erau batrani”. Asta nu am reusit sa o spun frumos, dar asa fac foarte multi oameni.

P.S. Articolul e dedicat oamenilor care au suflet.